cronici restaurante – Violeta’s Vintage Kitchen

Violeta’s Vintage Kitchen este un mic restaurant de familie pe care l-am primit ca recomandare pentru supele excelente…de la niste prieteni la fel de gurmanzi ca mine… ok – poate un pic mai gurmanzi…

Imi plac restaurantele de familie- au un aer specific… de parca ai intra in casa cuiva, sunt ingrijite iar proprietarii acorda foarte multa atentie detaliilor ce alcatuiesc ambianta sau environnemental branding-ul. Un alt restaurant de familie dragut este Villacross…

Muzica in surdina, spatiul decorat cu foarte mult bun gust, mirosul mancarii proaspat scoase din cuptor si familia care ne-a pregatit si servit masa– toate aceste mici detalii m-au impresionat placut.

Cat despre meniul Violeta’s Vintage Kitchen, acesta se distinge de toate restaurantele vizitate de mine in Bucuresti …. alegerea melanjului de arome si gusturi este unic, adaugand un plus de calitate localului prin prisma atentiei dedicate satisfactiei clientilor.  Meniul se schimba zilnic si este compus din 2 supe, 2 salate, 2 deserturi si cate 2-3 feluri principale, portiile sunt medii, mancarea este gatita in special la cuptor, astfel incat nu este deloc grasa… iar in afara deserturilor… mai nimic nu ingrasa aici.

Eu mi-am luat o supa de linte rosie si pentru ca portiile erau destul de mari, nu am mai putut sa mananc decat un desert delicios : tort de ciocolata cu zmeura…

PetiteLutin si-a luat o supa de prepelita cu castane si o friptura de vita cu legume la cuptor iar pisiken s-a delectat cu supa de linte dar si cu o budinca de cartofi cu ciuperci J.

Nota 10 pentru mancare, ambianta, servire…si mai ales pentru intelegerea conceptului de satisfactie a clientului…il recomand calduros J

Publicat în:  on februarie 2, 2010 at 10:16 am Comentariu (1)

crizata…pe piata locurilor de munca- an nou, job nou

Optimismul anului nou romanesc s-a diminuat considerabil in 2010, care se anunta un an la fel de dificil ca 2009 sau si mai si… primul indiciu- micul concediu de inceput de an ce se prelungea in alti ani pana dupa 10 ianuarie s-a diminuat cu o saptamana… pe 4, toata lumea la munca…

mai putin eu…

dupa un an extrem de greu din punct de vedere al calitatii vietii, al finantelor si al afectivului- implicit- m-am decis sa fac un salt pe care unii l-ar considera sinucigas -sa imi dau demisia de la o mare companie multinationala…dupa o perioada de mai bine de 3 ani marcati de  succese si obstacole, per total de o evolutie profesionala interesanta…

… mi-am luat inima in dinti si am plecat dintr-un post foarte caldut si stabil ca Responsabil de Marketing nu pentru un alt job ci pentru un concediu prelungit de sfarsit de an. Piata locurilor de munca nu m-a primit cu bratele deschise dar nici nu mi-a inchis toate usile asa cum se tot spune in media…domeniu care-mi este familiar si pot spune ca e plin de cusururi…de fapt- criza economica este pentru unii angajatori prilejul de a realiza profituri mai mari din reducerea salariilor sub pretextul crizei…

pe piata locurilor de munca s-a realizat o schimbare “dramatica”: nu au mai ramas locuri de munca decat pentru cei care au ceva bagaje la mansarda, cei capabili si interesati sa munceasca, cei cu un IQ un pic peste nivelul mediu; cat despre restul au ramas pe acasa, s-au intors in provincie – pentru ei lucrurile stau intr-adevar prost …

cat despre mine ce sa va zic… dupa un concediu de 2 luni binemeritat mi-am dat seama ca domeniul Marketing-Comunicare- Media ( traditional) era din ce in ce mai putin cautat de angajatori si m-am reorientat rapid catre IT, mai precis New Media/Online- un domeniu in crestere ca bugete cheltuite in 2009 fata de 2008… dupa o luna jumate, in care nu m-am spetit sa imi gasesc un loc de munca, am fost gasita pe un website de recrutare de o firma micuta iar  aproape in ajun de Craciun m-am angajat…

de luni ma duc la serviciu- este un domeniu nou, interesant si ascendent din punct de vedere economic-New Media – exact ce mi-am dorit- as zice bine platit pentru o incepatoare in Web Marketing -SEO – caci jobul este de Consultant Web Marketing…

in concluzie, piata locurilor de munca nu este niciodata inchisa pentru oamenii care isi doresc sa invete lucruri noi, carora nu le este teama de reprofilare profesionala, care au incredere in ei insisi si care muncesc…

Publicat în:  on ianuarie 18, 2010 at 12:10 pm Lasă un comentariu

Baile Tusnad…din lac in mlastina

Mini vacanta de 1 dec am petrecut-o la Tusnad Bai, intr-o liniste deplina, departe de orice urma de urbanizare,  pe malul Lacului Sf Ana, in varful muntelui sau pe treptele de lemn ale Tinovului Mohos,  ce ne purtau printre plantele carnivore relictare din Glaciar si padurea de pini pitici. (Tinovul Mohos=”lacul cu muschi”, impropriu numit mlastina).

Daca va doriti o excursie de 2 -3 zile,  sa zicem un wk prelungit si nu stiti unde sa mergeti ca sa scapati de tot puhoiul de bucuresteni cu sarmaua si carnatul pe marginea drumului, ca sa evitati poluarea fonica a manelelor turistilor bucuresteni nedoriti, va recomand cu caldura unul dintre cele mai frumoase si linistite locuri vizitate de mine vreodata: Baile Tusnad.

Tips 4 the road:

  • Daca plecati in zona si credeti ca va veti descurca intreband localnicii mai bine va lasati pagubasi caci romana este limba straina – maghiara este de baza. Harta sau GPS-ul sunt cei mai buni prieteni pentru un drum in zona.
  • Schimbati-va ochelarii, ceata din zona combinata cu toate sicanele drumului ofera un plus de adrenalina si un peisaj sinistru.
  • Luati blana ursului din padure – Baile Tusnad sunt localizate aproape de Joseni- Polul frigului in RO.

Baile Tusnad vs Valea Prahovei

  • In Tusnad poti sa”auzi” linistea  / pe Valea Prahovei auzi manele si lautareasca
  • Aer curat, proaspat de munte / Fum de mici si noxe de esapament
  • In Tusnad ai servicii de calitate, cazare si mancare foarte bune / Pe Valea PH ai parte de chelnerite sictirite, o camaruta cu igrasie si mancare de cantina studenteasca
  • Tusnad: turisti putini si civilizati/ Valea Prahovei: turisti foarte multi, neciopliti
  • Curatenie luna (inclusiv cosuri de gunoi si scrumiere de jur imprejurul L Sf. Ana) / V.PH – pet-uri, resturi de gratare, etc.

Obiective Turistice Tusnad

  • Rezervatia naturala Sfanta Ana – Tinovul Mohos
  • Lacul Rosu (115km de statiune)- recomandat doar pentru o excursie de 4 zile, 3 nopti
  • pe drum poti vizita Piata Sfatului si Biserica Neagra din Brasov, Cetatea Fortificata din Harman, 6km de Brasov

Cazare: recomand pensiuni 3*, in general cele unguresti pentru ca ofera servicii de o calitate superioara si au restaurante foarte bune.

Pensiunea: http://www.kristof.ro -scuzati gramatica limbii romane de pe sit- oamenii nu stiu prea bine limba romana dar cu siguranta au servicii foarte bune

Timp: 4 h30 min.

Infrastructura: DN1- Bucuresti-Ploiesti-Brasov + DN 12  Brasov-Sf Gheorghe- Baile Tusnad – in principiu este un drum bun dar suntem in Romania, asadar turistul beneficiaza si de cateva portiuni mai “anevoioase”.

Pozele lui Pisiken din excursie: http://picasaweb.google.com/cristian.leonard/Tusnad#

La Tusnad, te simti in alta tara…

Publicat în:  on decembrie 4, 2009 at 2:10 pm Comentariu (1)
Tags: , , , , ,

Recomandarea mea pentru zilele geroase: Kafka pe malul marii…

Trairile pe care ti le va oferi acest roman semnat Haruki Murakami sunt  deosebite…recomandat doar pentru impatimitii genului fiction…

Romanul se contureaza la granita dintre realitate si fictiune,  se structureaza  in doua povesti, paralele la inceput,  care converg usor pe parcursul capitolelor pana la contopire (la fel ca in romanul “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”).

Complexitatea acestui roman vine din multitudinea de subiecte filosofice abordate in maniera simpla a lui Murakami, pe fondul unei povesti fantastice, presarate cu motive romantice si introspectii sufletesti.

Pisicile, muzica clasica, lectura  apar ca laitmotive ale romanului,  actiunea fiind impresurata de pasiunile lui Haruki Murakami…

Citatul preferat:

“In lumea asta supravietuiesc cel mai bine cei capabili sa ridice garduri inalte si rezistente. Intreaga civilizatie este produsul ingradirii libertatii.” Oshima

Publicat în:  on at 12:31 pm Lasă un comentariu

vineri 13, zi ghinionista?! Nu cred

saptamana trecuta -2 “evenimente” – o singura zi:

Interviu cu GM-ul de la RPD:

Ca un adevarat “manager”, GM -ul de la RPD  iti spune totul despre tine de la primul interviu fara sa iti citeasca CV-ul – doar ai lucrat peste 3 ani intr-o  multinationala…cum ai putea sa fii altfel decat: incompetent, inadaptabil, lenes :P .

Singurele intrebari “inteligente” pe care mi le-a adresat acest domn au fost legate de: statutul civil, conditiile de locuire (singur, cu parintii, altele) si notele de absolvire ale Bac-ului si ale Licentei…

era prea putin important raspunsul la intrebarea “ce stii sa faci?” , asa ca dl. GM nu s-a sinchisit sa-l  adauge pe lista sa de “must know about your future employee”

Improscata cu ciment ud in Piata Romana:

Un lucrator la Drumuri “coace” niste asfalt in Piata Romana, langa EVA, la orele 12, in mijlocul strazii fara nici un fel de mesh (material utilizat in constructii pentru a masca/proteja locul constructiei) pentru ca asa se fac toate lucrarile la drumurile capitalei. Orice trecator a fost pictat din cap pana in picioare cu cimentul ud pregatit chiar in mijlocul strazii…

era o zi de marti, 10 si nu o vineri, 13 – de care se fereste toata populatia superstitioasa

Publicat în:  on noiembrie 16, 2009 at 10:09 pm Lasă un comentariu

In cautarea oii fantastice

Mi se pare atat de vesel, direct, complicat si simplu, de-a dreptul uluitor…Haruki Murakami- un geniu contemporan, iubitor de jazz si pisici, nascut in Japonia, pasionat de  cultura britanica si americana,  care poate reda, asemenea lui Kafka idei atat de complexe in cuvinte atat de simple.

Ma binedispune si vreau sa impartasesc tuturor placerea pe care o resimt cand citesc romanele lui Haruki Murakami.

Recent am terminat romanul “In cautarea oii fantastice” – vi-l recomand cu multa caldura. Este un roman care trebuie citit… ultimele capitole le-am savurat intre stopurile semafoarelor caci ardeam de nerabdare sa aflu finalul.

Mi-au placut la fel de mult ” La sud de granita, la vest de soare”, “In tara aspra a minunilor si la capatul lumi”. Urmeaza sa citesc” Kafka pe malul marii”.

http://www.randomhouse.com

Publicat în:  on octombrie 13, 2009 at 6:23 pm Comentariu (1)

chinezarii…

Ma simt din ce in ce mai rusinata de lipsa de imaginatie a acestei natiuni precum si de ardoarea cu care copiem tot ce ne iese in cale fara discernamant, considerandu-l pe simplul telespectator roman aproape idiot.

In primul rand realizatorii de emisiuni TV pleaca de la ipoteza ca romanul n-are decat 3 posturi de televiziune, toate romanesti: Antena 1, PRO TV si Acasa precum si unul turcesc – Kanal D (insa cu angajati romani).

Acesti “realizatori” il suspecteaza pe telespectatorul roman ca nu stie sa citeasca subtitrarile -poate aceasta este targetul unor emisiuni de genul celei aduse de ploaia tomnateca:

“Rataciti in Panama” prezentata de unicul Andrei Gheorghe… intamplator am observat comunicarea media extrem de agresiva pentru aceasta emisiune si tocmai de aceea bat obrazul “realizatorilor” acestei sosii a emisiunii (interesante de altfel)” Survivor” prezentata de Jeff Probst.

Haideti sa fim un pic sinceri cu noi: “Pierduti in Panama” nu va avea niciodata succesul emisiunii “Survivor”  asa cum Andrei Gheorghe nu va fi vreodata la fel de sexy ca Jeff Probst.

Sa nu se supere Andrei Gheorghe-  il stimez – dar job-ul anterior (la Realitatea ) il prindea mult mai bine…un om atat de cult si cu potentialul sau n-are ce cauta sa prezinte un show plagiat ce ar avea mai mare succes daca ar fi prezentat de Gina Pistol sau Cosmina Pasarin.

chinezarii de emisiuni, n-am ce zice.

:) ) toate bune.

Publicat în:  on at 5:56 pm Comentariu (1)

D-ale Toamnei si cele mai simple solutii pentru depasirea micilor neplaceri

CUM SE DEZABURESC GEAMURILE

Este aproape un truism sa spui ca ploaia in Bucuresti  aduce blocaje in trafic la fel cum este si faptul  ca multe strazi principale sunt in lucrari.

In tot acest balamuc cauzat de ploaie, bat-o vina,  precum si de strazile in lucru, aflu cu stupoare ca pentru unii soferi  este o  mare enigma dezaburirea geamurilor …ii vezi cum se stramba in partbriz ca sa vada drumul si uite-asa o multime de accidente minore iau nastere- pentru ca butonul  de AC  este o necunoscuta iar  lectiile de fizica din clasa a 5- a s-au pierdut in negura timpului .

I-as intelege daca ar avea semne de incepatori  si ar conduce o masina noua…insa cum nu incepatorii  au probleme cu aburitul geamurilor, lansez indemnul : « APASATI BUTONUL AC SI SETATI-L PE AER CALD – MARCAT CU ROSU ! BRAVOO ! »

P.S. Ca si cum ploaia n-ar fi de ajuns iaca in seara asta s-a pus pe sotii si vantul si  mai mai ca-mi sparge partbrizul  cu potopul de castane.

CUM SA AI GAZONUL VERDE

Gazonul  din fata biroului meu este de un verde deosebit de frumos…poate pentru ca este udat de doua zile non-stop –mai precis de cand a inceput sa ploua pe cand cat a fost vara de lunga am vazut sprinklerele doar o singura data in functiune (si n-am fost in concediu decat 9 zile).

Publicat în:  on at 5:28 pm Lasă un comentariu

Cele mai indragite povesti sau motivul colonial

Aseara stateam la o sueta in familie … vorbeam de zor despre cine pe unde a fost in concediul de vara, despre traduceri legalizate si diverse alte lucruri….

Cativa dintre noi si-au facut concediul prin peninsula Iberica si peste Oceanul Atlantic, tocmai in Canada- pentru a vizita niste rubedenii…ai zice ca nu ar avea de povestit altceva decat peisaje, obiective turistice, oameni si mentalitati…

Sa incepem cu spaniolii- ei se mandresc cu Cristofor Columb, adica cu Cristóbal Colón, asa il numesc ei pe cutezatorul spaniol care ar fi ajuns prima oara in America si in cinstea lui au denumit foarte sugestiv o piatzeta: „ Colon”J …. de aici rasetele au inundat camera pentru ca Evil 1, Dark 1 si cu mine  avem o amica care uraste bancurile cu homosexuali….asadar, in prezenta ei, pentru ca o iubim mult,  nu mai facem bancuri cu homosexuali ci bancuri cu “colonisti” despre actul de a “coloniza” si o tachinam mereu – e foarte amuzanta ….

In acelasi sentiment “ colonial” ni se povestea despre originile grecesti ale mamei – cum arborele genealogic indica o rapire a bunicii de greci, care se indeletniceau cu “ chestii coloniale” J …rasetele au inundat din nou incaperea – iubita noastra amica ne-a revenit in minte….

… rasetele despre “ coloniale” au continuat cu povestile despre Canada- unde rubedenia care avusese amabilitate de a trimite invitatia familiei noastre – ceruse pe lista de “lucruri romanesti mult ravnite “ si un “irigator pentru clisma”

astfel motivul colonial devine laitmotivul serii inundata in rasete…

Morala : Iubim colonul, colonistii, colonialele (masline, ulei, mirodenii) si pe Cristobal Colon :) )

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristofor_Columb

Publicat în:  on septembrie 25, 2009 at 12:55 pm Lasă un comentariu

parole:)tres drole

trafic mare astazi pe strazile capitalei ….cei 40 – 50 de km parcursi zilnic m-au invat sa am rabdare multa si ingaduinta….insa nu atat de multa incat sa ma las filmata:P

azi, vrand nevrand am am avut de – a face cu o specie noua pentru mine: ” muncitorul  trendy”

sa vi-l descriu, desi cred ca il intalniti si voi la tot pasul:

“muncitorul trendy” = maimutza coborata din copac direct pe soselele capitalei, dotata cu hi-tech gadgets: telefon cu camera, a carui memorie este scarbita de propriul continut (manele) si  camera de filmat -noul “must have” menit sa filmeze tot ce ii iese in cale.

maimutza, neavand ce face,  se decide sa ma filmeze in timp ce stateam in trafic…si nu s-a linistit nici la farurile insistente, nici la franele bruste sau schimbarea benzilor…

asta e…. va urez sa n-aveti parte de “muncitorul trendy” pe strazile noastre…

Publicat în:  on septembrie 22, 2009 at 12:04 pm Lasă un comentariu